„Șansa lașității e discreția”

         
            Chiar dacă săgeata pe care o arunci cu arcul nu-și atinge ținta, rămîne gestul transcris într-o
ordine subsecventă a lumii. O împlinire în neîmplinire, care nu mai puțin girează viața.
                                                                              x
            Cîndva ai dorit să fii asemănător unor semeni ai tăi. Apoi te-ai străduit să nu le semeni. Azi un
asemenea lucru îți e cu totul indiferent.
            Gheorghe Grigurcu     „Fericit să aflu că Descartes spunea că gîndește cu mult mai multă
ușurință atunci cînd stătea lungit, pentru că acesta e și cazul meu! De la vîrsta de douăzeci de ani, o parte din zi mi-am petrecut-o lungit, din cauza oboselilor zdrobitoare de care nimeni n-a putut să mă vindece vreodată. Mi se pare că m-am născut obosit. Cu toate aparențele de sănătate, deseori sunt nevoit să mă așez pe-o bancă, pe stradă; puterea îmi revine aproape numaidecît” (Julien Green).
            Gheorghe Grigurcu     Veselia, cînd nu e împărtășită, poate deveni grotescă mai curînd decît
tristețea. Întrucît tristețea e apărată de fondul său obscur, amenințător. E un soi de piază rea.
                                                                              x
            Poezia contemporanului nostru Alexandru M. are ceva nemijlocit somatic. Ai impresia că-și
pune în valoare mai curînd viscerele decît spiritul.
                                                                              x
            „Prin elanul său direct, prin însăși linia formei pe care o ia, Viitorul ne arată că nu trebuie să ne reprezentăm eternitatea ca un fel de mișcare circulară, închisă, ci mai degrabă ca o explozie nemărginită a Actului infinit în toată puritatea lui” (Monseniorul Ghika).
                                                                              x
            Șansa lașității e discreția. O lașitate demagogică, zgomotoasă nu are nici o scăpare. Vezi
discursurile de celebrare a regimurilor totalitare și a dictatorilor produși de acestea.  
                                                                              x
            Încercînd să-ți descoperi centrul, se întîmplă să-ți descoperi
marginea. Încercînd să-ți descoperi marginea, se întîmplă să-ți descoperi centrul.
                                                                              x
            „O știință care nu se mai miră și nu venerează e o știință moartă” (Einstein). Nu și condiția unui om de litere?
                                                                              x
            Arta vieții: a muri în adîncime, așa cum ai muri la suprafață.
                                                                              x
            „Femeile au o indiferență profundă și fundamentală pentru poezie. Se aseamănă în asta cu
oamenii de acțiune – toate femeile sunt oameni de acțiune. Se pare că se interesează de problema aceasta – în tinerețe – dintr-un motiv subtil: poezia se naște dintr-o exaltare dionisiacă, și exaltarea dionisiacă este fondul întregii realități feminine, de unde rezultă că, în lipsa lor de experiență și la suprafață, femeile nu confundă emoția lor cu adevărata emoție activă, vitală, care le va duce apoi în fața vieții” (Cesare Pavese).
                                                                              x
            Să fie comicul o poezie sui generis, distractivă? Întrucît în percepția sa intervine scînteia
imprevizibilului precum în metaforă. „Comicul este omul luat prin  surprindere” (Fr. Th. Vischer).
                                                                              x
            Ți-e teamă să mai intri în casele în care ai locuit cîndva, ca și cum ai profana niște morminte.
Cînd se întîmplă, după decenii, să te-apropii de ele, ai o impresie de dedublare. Ești tu și totodată un altul, nu-ți poți da seama cine dintre cei doi se află înhumat acolo.
                                                                              x
            „O știre de săptămîna trecută spunea că Viorica Dăncilă se va întîlni cu Mugur Isărescu pentru a discuta despre inflație și despre indicele ROBOR. Nu pot decît să-mi închipui că o asemenea discuție l-ar fi putut interesa foarte tare pe Eugène Ionesco” (Dilema veche, 2018).
                                                                              x
            A.E.: „O poetă, de-o bună bucată de vreme la vîrsta a treia. Dar pe care o vocație eroticească altoită pe o zdravănă egolatrie o face să întinerească fabulos. La 70 de ani mărturisește că toți bărbații întîlniți pe stradă întorc capul după d-sa. La 75 de ani era atît de irezistibilă încît, la fiecare cîțiva pași, o oprea cîte unul dintre ei. La 80 de ani acești (ne)fericiți, ne încredințează autoarea, după ce au admirat-o doar cîteva clipe, ajung a se gîndi la ea zi și noapte. Mai are foarte puțin pînă la nonageriat, etate la care mai mult decît sigur toți acești înamorați o vor cere în căsătorie. Drama d-sale va fi în acest caz selecția. Dar asta nu e tot. Poeta optează vehement pentru junețea progresivă și în planul creației, spre a fi în pas cu libertinajul unor strănepoți ai d-sale. Altminteri o distinsă doamnă de societate, cultivă nestînjenit obscenitatea. Și dacă vorbele fără perdea se cam retrag din preferințele douămiiștilor, ele stăruie sub pana venerabilei”.
                                                                              x
            „Cîtă neîncredere, atîta filosofie” (Nietzsche).
                                                                              x
            „Un italian  în vîrstă de 99 de ani a divorțat de soția lui în vîrsta de 96 de ani după ce i-a
descoperit acesteia scrisorile de dragoste primite de la un amant cu care avusese o relație secretă în anii ‘40. Cu cît dragostea e  mai lungă, cu atît iartă mai greu” (Dilema veche, 2018).
                                                                              x
            Se pare că nu-i vine ușor totdeauna unui actor de calitate să întrupeze pe scenă vulgaritatea. Nici o problemă pentru cei care o poartă în „naturalul” lor cum o trăsătură organică. Pentru ceilalți însă poate fi una reală. O parte din ei o deprind ca și cum ar învăța să patineze ori să schieze. Pentru unul care mi-e prieten, dificultatea pare majoră, practic insurmontabilă, ca și cum i s-ar cere să umble pe sîrmă…
                                                                              x
            Amor veteris mundi. Această iubire pentru lumea veche e un dat genetic aidoma gramaticii (v. Noam Chomsky). O gramatică sufletească. Pentru unii din noi a o nesocoti e ca și cum ai renunța la normele limbajului articulat.
                                                                              x
            „«Este vorba despre un urs de talie medie, recidivist, care și anul trecut a intrat în casele
localnicilor și a făcut pagube însemnate, să nu mai vorbim de spaima pe care o bagă în oameni. Sîmbătă a intrat în două case locuite, s-a dus direct în cămară și a mîncat ce a găsit, de la zahăr și bomboane pînă la carne pusă la păstrat în untură», a declarat Benke Jozsef. Pour la bonne bouche, ursul sătul s-a tratat cu «o sticlă de afinată», a mai relatat directorul Asociației Zetelaka és Tàrsai. Apoi, au povestit sătenii, s-a dus pe deal și s-a culcat sub primul molid care i-a ieșit în cale. Ursul acesta petrecăreț îi cam imită pe oameni” (Dilema veche, 2018).
                                                                              x
            Metafora: cel mai emoționant pact al contingentului cu absolutul, deschizînd stilului, cum spune Proust, „o poartă spre eternitate”.
                                                                              x
            „Cînd regele unei țări în care salariul mediu e de 33.000 $ pe an pleacă în vacanță, aceasta e un spectacol desăvîrșit. Ia cu el 459 de tone de bagaje. 1.000 de supuși și 200 de limuzine blindate. Regele saudit Salman bin Abdulaziz al Saudbegan și-a făcut concediul în Tanger, Maroc. A închiriat un întreg palat pentru el și mai multe apartamente în hotelurile de lux din zonă. A fost păzit de 10.000 de agenți de pază și a contribuit la bugetul țării cu 1,5% din încasările anuale. Și asta pentru că nota de plată a concediului a fost de 100 de milioane de dolari. Regele Salman are o avere estimată la peste 1,3 miliarde de dolari. Însă întreaga familie regală are în conturi peste 25 de miliarde de dolari, conform Forbes din 2016. (…) Regele Salman este supranumit «Domnul Orice»     pentru că își permite orice există pe lumea asta” (Click, 2017).
                                                                              x
            Chiar dacă le apreciez scrierile, mă înstrăinez de scriitorii care resping specia jurnalului literar. O umbră se așterne vrînd-nevrînd peste numele acestora, nu-mi dau seama dacă provine sau nu din producția lor.
                                                                              x
            În unele momente încerci a te transpune în starea de-a scrie, dar îți dai seama că te afli doar într-una a trăirii. E ca și cum încercînd o pereche de mănuși, ai constata că îți ies degetele afară prin rupturile lor.
                                                                              x
            Dispoziția de-a scrie.  Dacă nu o poți obține printr-o confruntare frontală (e un soi de cucerire!), ai în vedere manevrele colaterale gen ambuscade. Acele flash-uri imprevizibile care sparg starea de lehamite atunci cînd nu mai aștepți nimic. 
                                                                              x
            „Cînd mă observ, mă îngrijorez. Cînd mă compar, mă liniștesc” (Montherlant).
                                                                              x
            Salutul cel mai frecvent din lume, strîngerea de mînă, s-a ivit ca o dovadă că partenerii nu sunt înarmați. Un semn pragmatic al bunelor intenții, care azi nu mai sunt supuse niciunui control…
                                                                              x
            „Veverița Rita a fost la un pas de moarte. Animăluțul s-a electrocutat accidental, atingînd
sîrmele de înaltă tensiune în orașul Cartagena, din Columbia. Inimioara Ritei s-a oprit și aceasta a căzut la pămînt, fără suflare. Din fericire, un grup de tineri a observat nenorocirea ei. Unul dintre aceștia s-a nimerit a fi medic și i-a sărit în ajutor. I-a făcut manevre de resuscitare cardio-pulmonare, la iuțeală, ca la oameni. Iar inimioara veveriței a repornit. A început din nou să respire și în cîteva secunde și-a revenit în simțire” (Click, 2017).
                                                                              x
            Mai ușor găsești pe cineva să te admire decît să te iubească. Admirația: un mod elegant de-a te sustrage iubirii.
                                                                              x
            Originalitățile de-atîtea ori obosesc repede. Gîfîie, se poticnesc, rămîn în urmă. Locurile comune în schimb se prezintă obstinate, pline de forță. N-avem încotro, rămînem sub protecția lor cum sub o cupolă parentală a vieții.
                                                                              x
            Cît de ușor mimezi comprehensiunea, omenia! Cît de lesne te apropii de o persoană afectînd a o sprijini, atunci cînd ești atît de impasibil în fapt, încît nu te percepi satisfăcător nici măcar pe tine însuți. Ecranul opac pe care, într-o doară, îți așterni luminosul simulacru.
                                                                              x
            Ajunsă la vîrf în topul longevivilor, Jeanne Calment (a decedat la 123 de ani) se oferea drept exemplu personal al abstinenței: „Trebuie să fim cumpătați. La 114 ani am renunțat la alcool și la tutun”.
                                                                              x
            Acest cer neverosimil senin, primăvăratic într-o zi de februarie, exultînd de-o fericire
magnanimă. Potrivită pentru a fi a ta, a lui, a mea, fără riscul unei delegări personale. Individualizîndu-ne și deopotrivă asociindu-ne..
                                                                              x
            „Lipsa de fantezie este scuzabilă, chiar necesară. Dacă fantezia ar lua cîrma, lumea ar semăna
curînd cu o junglă sau cu un ospiciu. Dar ea depinde mai puțin de marii oameni, cît de indivizii mărunți, cu raționalitatea lor. Din această perspectivă seamănă cu o economie domestică, pentru care este mai important să se întoarcă poștașul și coșarul decît Friedrich sau Napoleon” (Ernst Jünger).
                                                                              x
            Complexitatea spiritului uman pare a schimba raporturile noastre cu zoologia din care purcedem. Ești om în măsura în care cedezi slăbiciunilor ființei tale, ești animal în măsura în care, instinctiv, le ții piept. Instinctul: o pavăză pe care de-atîtea ori o lași deoparte.
                                                                              x
            În Egiptul antic, organul gîndirii era socotit a fi inima, creierul nefiind prea luat în seamă.
                                                                              x
             Senectute. De ce amintirile copilăriei devin tot mai presante? E doar o tentativă de consolatoare
regăsire a unei experiențe edenice sau o apropiere, pe cale inversă, de increat?
                                                                              x
            „Bella Devyaktina, o fetiță de patru ani din Rusia, a uimit întreaga lume cu talentul ei pentru
limbi străine. Micuța a apărut în cadrul unui show de talente rusesc, unde a vorbit în șapte limbi diferite și anume: rusă, franceză, engleză, spaniolă, germană, chineză și arabă, lăsînd juriul și milioane de telespectatori cu gura căscată. (…) Mama copilei spune că Bella dedică acum în jur de șase ore pe zi învățării limbilor străine, dar insistă că orele sunt structurate sub forma unor jocuri distractive, care sunt pe placul celei mici” (Adevărul, 2017).
                                                                              x
            Comicul e ticluit. Sublimul izvorăște din sine însuși. Primul are nevoie de un subiect și de un
obiect tăios despărțite, al doilea se circumscrie subiectului care se abstrage. Comicul e social, sublimul autist. Vai de comicul involuntar, cînd subiectul și obiectul coincid!
                                                                              x
            „Doar în situațiile limită (pericol, război, pușcărie, boală) se dezvăluie adevărata natură
psihomorală a omului (și a popoarelor). Sergiu îmi spunea «Secolul XIX a fost un secol de demascare psihologică a firii popoarelor (națiunilor) – secolul nostru, spre sfîrșit, va fi un secol de demascare a omenirii întregi». Poate că secolul XXI nu va fi decît un singur țipăt: «fraților, am greșit, stînga-n-mprejur, fuga marș înapoi în peșteri» (Vezi Simion cel Drept, act. III. )” (Ion D. Sîrbu).
                                                                              x
            Contează pînă la urmă visul care se desprinde din vis, așa zicînd supravisul, cu promisiunea
supraviețuirii. Aidoma aburului eteric deasupra unui lac, aidoma parfumului deasupra unui strat de flori, sugerînd paradoxal eternitatea.
                                                                              x
            Spunea cu astuțioasă mîndrie Constantin Daicoviciu, faimosul rector clujean din anii studenției mele: „Am jurat credință la cinci regi și pe toți i-am trădat”. Îi avea în vedere desigur și pe cei doi ultimi împărați ai Austro-Ungariei.
                                                                              x
            Dizgrație: a nu fi vrednic nici măcar de durere.
                                                                              x
            Ipocrizia poate fi originală, dar nu e niciodată originară. Sinceritatea poate să nu fie originală,
dar e totdeauna originară. De unde prestigiul sincerității în sine, care sugerează misterul zonelor primordiale.


                                                    Gheorghe GRICURCU