Ghici cine va fi popit, vorba lui Lăpușneanu

        Trei uriașe victorii în două zile. Victorii ce reprezintă nu o gură de aer, ci un nou început pentru acest popor. Căci, odată cu pierderea alegerilor europarlamentare de către PSD-ALDE, cu victoria covârșitoare înregistrată la referendum și încarcerarea lui Liviu Dragnea, poate să se schimbe cursul istoriei în România.
        Poate, dar nu e obligatoriu să se întâmple imediat. Pentru că, deși partidul fosilă al lui Ion Iliescu e rănit de moarte, acest strigoi al fostului partid comunist mai trăiește, se zvârcolește și e capabil să muște, ca șarpele călcat în picioare. Plin de ură și de venin.
        Victor Ponta acum, că l-a văzut la pușcărie pe vechiul său rival, revendică deja Pentru Pro România fotoliul de la Camera Deputaților al lui Dragnea și, cel puțin declarativ, nu vrea să se întoarcă în PSD, invocând fidelitatea față de alegători. Poate că ar face-o cu condiția să i se pună vechiul partid la picioare. Pe de altă parte actualul premier Veorica, precum i se spune, respinge cu hotărâre ideea de a prezenta demisia guvernului, înconjurată și sprijinită de floarea de mucegai a partidului.
        Ce poate face în aceste condiții opoziția? Singura modalitate de a da jos guvernul este moțiunea de cenzură deja anunțată de PNL, sarcină posibilă doar cu un eventual sprijin de la UDMR care a declarat că ar participa, condiționat, la o nouă majoritate, și cu acela al grupului celorlalte minorități, deși fără mari șanse de-a reuși în condițiile în care Pro România se solidarizează cu PSD, în caz că acesta îi va satisface ambițiile încă nedeclarate ale lui Ponta. Și atunci s-ar putea crede că degeaba s-au câștigat alegerile europarlamentare, căci în România noțiunile de onoare, civism și fair play nu sunt deloc cunoscute, iar guvernul vechii majorități cripto-comuniste refuză să demisioneze, ajustându-și, cel puțin de ochii lumii, politicile de până acum și sfidând, ca de obicei, bunul simț. Chiar dacă lipsa acestui gest de onoare va avea drept consecință pentru ei un dezastru și mai mare la următoarele alegeri, se agață cu disperare de actualul guvern, singurul care îi mai ține în viață, așa catastrofal cum este.
        Primul test al noii majorități va fi alegerea noului președinte al Camerei Deputaților, vacantat în
urma condamnării lui Dragnea. Dacă Raluca Turcan, candidatul comun al opoziției PNL, USR-Plus și PMP va reuși să ocupe acest scaun, am putea spera și la un problematic succes în doborârea Dăncilei.
        Președintele Iohannis nu are nicio pârghie constituțională pentru demiterea guvernului și
dizolvarea actualului Parlament. Nu ne rămâne deci, în eventualitatea coalizării lui Ponta cu PSD, nicio alternativă la așteptarea erodării totale a încrederii propriului electorat în partidul pe care l-a susținut cu îndărătnicie și obtuzitate timp de 30 de ani. Ar mai fi totuși posibilă o schimbare radicală din partea ALDE, partid care s-a văzut cu totul scos din joc la europarlamentare, din cauza alianței păguboase cu PSD? Greu de crezut! Cum fuseseră greu de crezut și sondajele triumfătoare ale instituției lui Pieleanu și ale altor instituții de profil – de același calibru de onestitate – care creditaseră PSD cu 35% și partidul tăricenist cu peste 10%, pentru ca până la urmă cele două formațiuni să iasă din confruntarea electorală clătinându-se pe picioare ca găinile bete, cel din urmă sufocându-se în propriul penaj aurit cu sordidul său găinaț.
        Oricum, bătălia rămâne deschisă. Pierderea uriașă de prestigiu a PSD poate să ducă și la o
reorientare rapidă, măcar în unele privințe, a oportuniștilor judecători ai CCR, ca și a întregii justiții. Dispariția lui Dragnea din peisaj, cu teroarea pe care o exercita asupra factorilor de decizie din multe domenii, ar putea avea un efect hotărâtor. Pentru că toți sunt conștienți că mai e doar puțină vreme până când, cu maximă certitudine, lucrurile se vor inversa. Iar atunci nu doar Dragnea, ci mulți alții vor fi popiți, precum în arhicunoscuta poveste a lui Negruzzi.
         
                                                                              Radu ULMEANU