Ecaterina Rădoi - "Femeia spațială"

            Am remarcat talentul literar al Ecaterinei Rădoi încă de pe vremea – îndepărtată − când îmi trimitea povestiri la „poșta redacției” a revistei la care lucram. Am fost mai mult decât surprins. Un moment am crezut chiar că un scriitor consacrat îmi face o farsă semnându-și textele cu un pseudonim pentru a-mi pune la încercare discernământul. De aceea am și convocat-o la redacție și am aflat că autoarea există cu adevărat: o femeie tânără și frumoasă, pistruiată, soția unui bărbat cu o cultură întinsă, persecutat de regimul comunist și mama unui băiețel reușit, cu care părinții se mândresc și azi, când el a ajuns un bărbat în toată puterea cuvântului.
            Pe cât de tare m-a mirat talentul necunoscutei, pe atât de greu de înțeles a fost pentru mine modul capricios în care ea își trata propria carieră literară. Mă asalta cu povestiri remarcabile prin ingenioasele tehnici narative folosite, iar apoi dispărea cu lunile din raza atenției mele. Se bucura din toată inima când apărea într-o revistă o povestire de-a sa, pentru ca următoarele apariții să o lase cu totul indiferentă. N-am reușit niciodată să-i descifrez logica intimă (nici n-aveam timp, primeam în medie aproape 1.000 de plicuri cu încercări literare de la necunoscuți din toată țara pe lună).
            După 1989, Ecaterina Rădoi s-a remarcat, ca publicistă, printr-o atitudine demnă şi prin spirit critic faţă de prezenţa la conducerea ţării a unor comunişti deghizaţi în democraţi. În mod special au atras atenţia comentariile sale referitoare la programele TVR, cărora le-a denunţat caracterul mistificator.
            Dar cea mai importantă realizare a ei de până acum o constituie cartea intitulată Viaţa Regelui Mihai I, apărută în 1998 la Ed. Mașina de scris. Nu este vorba de o biografie oficială şi nici de o „viaţă romanţată”, ci de un roman non-fiction, bazat, deopotrivă, pe o vastă documentaţie şi pe o imaginaţie atent ţinută sub control. Autoarea reconstruieşte, ajutată parcă de un computer sofisticat, scene din trecutul istoric:
            „Timidul şi modestul Ferdinand se odihnea într-un sicriu de duzină, îmbrăcat în catifea purpurie de un tapiţer desemnat special pentru această operaţiune. Uniforma de vânător de munte i-a fost şi ea înlocuită în ultima clipă cu o alta, de cavalerie – după dorinţa sa. Noua uniformă a trebuit tăiată la spate şi a rămas necusută, dar acest amănunt era cunoscut doar de câţiva intimi ai Curţii. La suprafaţă, vestonul era bine decorat, nimeni n-a băgat de seamă. Un rege glorios care îşi dormea somnul veci într-o haină ruptă la spate!”
            Asemenea notificări, expresive și pline de dramatism, sunt caracteristice aproape tuturor paginilor de proză scrise de Ecaterina Rădoi. Le regăsim și în romanul Femeia spațială, scris în ultimii ani.
            În roman este vorba despre lumea românească din ultimii ani ai comunismului, așa cum o vede Ecaterina Rădoi. Ființă complexă, dar lipsită de complexe, dezinvoltă, sigură și uneori tăioasă în aprecieri, capabilă să folosească cele mai diferite registre stilistice, prozatoarea aduce în prim-plan personaje neretușate, care par întâlnite de ea pe stradă și aduse în spațiul romanului.

Alex. Ştefănescu

Cartea costă 30 lei şi se poate comanda la adresa acolada@editurapleiade.eu sau tel. +40 770061240